... cred ca cel mai bine ar fi sa incep prin a va scrie ca orice legatura cat de mica a subiectului tratat cu persoanele pe care le cunosc (ca de ceilalti mi se rupe) este pur intamplatoare.
In primul rand tin sa precizez nu vreau sa aduc nicio ofensa persoanelor care se vor simti vizate in ceea ce va urma doar ca este realitatea si ceea ce vad ochii mei si-asa plictisiti si obositi de alte mici nimicuri din lume. Pana deunazi sa porti vestimentatie in dungi, stelute, esarfe si slip-ons ori skate-shoes erai considerat emo si nedorit in societate - nu ca acum s-a schimbat prea mult situatia - , dar de la un timp incoace sa ai asa ceva este un trend, ba mai mult: o adevarata industrie. Parca toti suntem xeroxati. Ce sa mai zic de frezurile tot mai extravagante si scumpe. Chiar nu inteleg de ce ai da foarte multi bani doar ca sa arati ca toti ceilalti. Si aici ma refer la bretonul care sa fie pana deasupra ochilor si un mot(z) in varful capului. Bine, inteleg sa copiezi un anumit look al unei vedete pentru ca e "idolul" tau, dar si asta mi se pare destul de jalnic, insa sa semeni cu multi cu care te intalnesti pe strada e si mai ciudat. E ca si cum toti suntem idolii celorlati.
Un alt aspect al vietii unui adolescent este telefonul mobil. Printre multe alte obiecte de genul, telefonul mi se pare a treia investitie proasta pe care ai putea sa o faci. Maine apare ceva mai performant fata de ce ai tu, asa ca... de ce sa ii pui pe parinti - de multe ori prin certuri si scandaluri - sa iti cumpere un telefon cu o camera foto-video nu stiu cati mega pixeli, cu slot de card cu posibilitate redarii .... blah blah ... cand maine poti fii sigur ca apare ceva mai bun? Sau din contra, ti-l fura cineva. Pai in situatii d-astea nu iti vine sa te dai cu capul de toti peretii? Povestea se repeta si in legatura cu calculatorul. Revenenind la intrebare "de ce?"; raspuns: fit(z)e.
De tutun nu mai vorbesc.
La polul opus stau aceiasi manelari care iti imbie urechile seara cand te intorci acasa cu manele intr-un troleu in care doar motorul acestuia ar trebui sa se auda. Culmea e ca si astia, saraci si imputiti, au telefoane ca acelora de mai sus, doar ca mesajul melodiei este altul. Chiar nu vreau sa intru in polemica referitor la manele si ma opresc aici. Ceea ce ma surprinde insa e ca nu doar manelarii care abia au cu ce sa imbrace au in buzunar un telefon bun, ci si cei mai prapaditi dintre noi, care abia daca au ce sa duca la gura, dar momentul in care scot telefonul de n-spe milioane, te eclipseaza. Si stai si te gandesti: "Mha, da` ala, ce fel de parinti o avea?"
Am mentionat vag ceva despre un gen de muzica printre randuri asa, dar hai sa intru putin in detalii. La moda ce este acum? Da, ai ghicit minimal. Sincer sa fiu nu am stiut si nici nu o sa inteleg prea bine ce e asta si cu ce sa mananca. Pot doar intelege ca e un stil de house cu multe efecte... ce cacat? Nu conteaza, ce e si mai dragut e modul in care se danseaza. E de-a dreptul hilar. Toti prind stelute, ori desfac borcane, ori dau din maini a fuga pe loc. Sec. Cred ca o sa ajung la vorba tatei: "cum sa dansezi pe asa ceva? chiar nu te doare capul? ce s-a intamplat cu melodiile in care luai fata in brate si o simteai langa tine?" Serios acum: ce s-a intamplat cu melodiile alea? Chiar au disparut? Eu zic ca nu, inca le mai gasesc prafuite in playlist-ul meu, asteptand un play. Acum modul de o a "simti fata" e sa te duci in spatele ei, sa o apuci de mijloc si sa o tragi spre zona ta inghinala. Genial.
Totul nu e perfect, daca nu ai si un set de patru roti frumos tunate, cu un sistem audio Pioneer, interior din piele si niste neoane. Parca altfel se uita cineva la tine cand cobori din asa ceva, decat dintr-o amarata de Dacia Solenza rosie nu? Poi da, sunt de accord cu voi.
Pe baza acestor informatii pot face si portretul robot al Lui si al Ei perfecte. Ea: blonda/bruneta, parul lung, ochii albastrii/caprui sau verzi - ce mai conteaza ochii daca are bani? - cu sani imensi, curul la fel, dar bine lucrat, o masina tare, de preferabil prostuta. El: inalt, bine facut, bani, freza trendy, masina, bani din nou - mai multi ca ea - si prieteni la fel de buni, ca doar daca te saturi de el macar sa ai la cine sa te duci apoi.
ca o concluzie asa, e ca cu totii ne-am tampit. Niciunul din noi nu prea mai are personalitate si originalitate, iar daca se gaseste vreunul mai breaz, e acaparat de ceilalti asa ca tot degeaba. Suntem copii ale celorlalti, iar mass-media ne influenteaza si mai mult. Si din pacate nu numai infatisarea se asemeana ci si ineligenta: toti avem aceleasi cuvinte, nu mai mult de 450 pe care le folosim zilnic si nimic mai mult. Ar fi cazul sa mai citim cate ceva :) ...
